Luni - Vineri 09:00 - 17:00
La data de 16 iunie 2025, Înalta Curte a tranșat o problemă de drept care generase o practică neunitară la nivelul parchetelor și instanțelor din România: limitele competenței ofițerilor Direcției Generale Anticorupție (DGA) și legalitatea delegării acestora de către procurori.
Așadar, Prin Decizia nr. 8/2025 pronunțată în completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (RIL), Instanța Supremă a pus capăt obișnuinței organelor de urmărire penală de a folosi resursa umană și tehnică a DGA în dosare de corupție care vizau persoane din afara sferei Ministerului Afacerilor Interne (MAI), cum ar fi primari, medici, profesori sau antreprenori.
Din punct de vedere științific și procedural, argumentația Înaltei Curți s-a fundamentat pe principiul strictei legalități a procesului penal. Instanța a reținut că DGA, conform actului său de înființare (O.U.G. nr. 120/2005), este o structură internă cu o competență materială și personală strict delimitată, având rolul exclusiv de a preveni și combate corupția în rândul propriului personal din cadrul MAI.
Curtea a statuat fără echivoc că actul de delegare emis de un procuror, reglementat de art. 324 din Codul de procedură penală, are o natură pur executivă. O simplă ordonanță a procurorului nu poate crea o competență care nu este prevăzută de lege.
Prin urmare, delegarea ofițerilor DGA pentru a instrumenta cauze cu inculpați civili reprezintă o extindere nelegală a atribuțiilor acestora, eludând normele de competență care sunt stricte și de ordine publică.
Chiar înainte de această statuare obligatorie, însăși Curtea Constituţională prin Decizia nr. 674/2016, a statuat că DGA este specializată în prevenirea și combaterea corupţiei în rândul personalului MAI (par. 22), că aceasta desfăşoară activități de cercetare penală în baza ordonanței de delegare emise de procuror, în conformitate cu prevederile legale, conform art. 14 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare (par. 23) și că desfășoară o activitate de strictă specialitate în cadrul MAI.
Tot Curtea Constituțională arată că nu se pune problema unei extinderi a competenței DGA în sensul instrumentării de către aceasta a unor fapte săvârșite de persoane care nu fac parte din personalul MAI, competența DGA fiind aceea de a desfășura acte de cercetare penală numai în ceea ce privește o anumită categorie de fapte (deci nu orice fel de faptă) săvârșite exclusiv de persoane încadrate în cadrul aparatului MAI (par. 31).
Prin urmare, optica în sensul că decizia CCR amintită se referă doar la lucrătorii DGA care efectuează acte de cercetare penală, nu și la ipoteza în care aceștia sunt delegați de procuror, era una greșită, întrucât, în toate situațiile, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul DGA pot efectua acte de urmărire penală doar în baza delegării procurorului competent, niciodată în mod direct!
Conform Codului de procedură penală, dezlegările date de instanța supremă devin general obligatorii pentru toate organele judiciare doar de la momentul publicării lor.
Astfel, decizia Înaltei Curţi a produs efecte depline și obligatorii începând cu data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850, deci din 16 septembrie 2025.
Din acea zi, nicio instanță și niciun parchet nu au mai putut interpreta diferit limitele de acțiune ale ofițerilor DGA, norma impunând o revizuire imediată a modului de lucru în dosarele aflate pe rol.
Impactul generalizării acestei decizii a fost sistemic, atrăgând cea mai severă sancțiune procesuală: nulitatea absolută. Deoarece actele de cercetare penală (precum perchezițiile domiciliare, punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, redarea interceptărilor sau audierile) au fost efectuate de ofițeri DGA într-o sferă de necompetență funcțională și personală, toate procedeele probatorii derivate din acestea sunt viciate fundamental.
În virtutea regulii excluderii probelor (art. 102 din Codul de procedură penală), aceste dovezi obținute nelegal trebuie înlăturate fizic din dosare, acest lucru ducând la o diminuare cantitativa si calitativa a acuzaţiei formulate de către procuror.
Pentru cauzele aflate în faza camerei preliminare la momentul publicării deciziei, judecătorii au început să constate din oficiu nelegalitatea delegărilor, eliminând probele obținute de DGA.
Mai mult, efectele Deciziei RIL 8/2025 se resimt puternic și în faza de judecată în prima instanţă sau în căile de atac, context în care instanţele cristalizează deja o practică în sensul eliminării din dosar a actelor nelegale de delegare şi consecutiv şi a probelor aferente, chiar în condițiile depășirii termenului de invocare a nulității absolute de la art. 281 alin. 4 lit. a) din legea procesuală penală.
Avocat Vasilică Ioan
